HEMA (Arte Martiale Istorice Europene)
Este o practică de reconstrucție a tehnicilor de luptă din diferite perioade istorice din Europa, descrise în izvoare istorice scrise. Deși HEMA nu se referă strict la perioada medievală, servește ca o metodologie prin care stilurile de luptă din trecut pot fi înțelese și reproduse. Sursele primare folosite pentru studiu sunt manuscrisele și tratatele de lupta scrise de-a lungul timpului, dar inspirația poate fi luată și din alte surse.
Conceptul de școli de HEMA a apărut odată cu primele manuale de luptă, în secolul al XIV-lea, și a continuat până la începutul secolului al XX-lea, cu majoritatea practicanților specializați în diferite tehnici. Metodologiile sunt de regulă împărțite după tradiție (de exemplu, școala Lichtenauer din Germania sau școala Bolognese din Italia), după perioada și regiunea în care au fost practicate (cum ar fi tehnica de sabie englezească din secolul al XIX-lea sau tehnica de sabie mică franceză (épée) din secolul al XVI-lea), sau după scrierile unui singur autor (precum George Silver sau Alfred Hutton). Conceptul de HEMA se oprește atunci când tradițiile unui sistem continuă să fie practicate, făcând reconstrucția inutilă.
Disciplina principală din cadrul HEMA este reconstrucția luptei cu spada sau sabia, motiv pentru care este adesea numită scrimă istorică. Se depune un nivel mare de efort în cercetarea armelor medievale precum spada de o mână și jumătate (sau spada lungă), spada de o mână (adesea folosită cu un buckler) și rapiera, alături de arme mai moderne precum paloșul, spada mică sau sabia. HEMA nu se limitează doar la aceste arme, existând tehnici și pentru lupta cu toiagul de luptă, pumnalul și arme cu tijă lungă. De asemenea, există și tehnici pentru lupta fără arme, precum boxul și luptele libere.