By Matei Macri, Longsword Instructor and Club Scholar
Vor și Nach sunt menționate prima oară în Recitalul lui Johannes Lichtenauer, însă în mod foarte criptic, fără explicații sau context.
17 “Before” and “after,” these two things, Are the source of all the arts.
Johannes Liechtenauer
18 “Weak” and “strong,”
“As soon as”—remember these words,
19 So that you may learn
To work and defend yourself with the art.
20 If you are fearful,
Never learn any art of fighting…
Câțiva maeștri germani ulteriori au adus însă completari la acest Recital, dar nici ei nu sunt prea preciși în exprimare – nu definesc termenii propriu-zis, doar îi folosesc în explicații, și deci trebuie să intuim din context la ce se referă (și uneori traducerea mai folosește termeni contradictorii sau interpretabili). Din acest motiv am adus și experiența mea subiectivă în interpretare, și voi prezenta o versiune mai largă a conceptului decât e strict menționat în aceste manuscrise. Nu pot garanta că e exact ce înțelegeau maeștrii germani prin Vor/Nach, însă e cea mai plauzibilă interpretare pe care am găsit-o punând fragmentele diverse cap la cap. (considerând că Lichtenauer le consideră concepte de căpetenie, consider că e vorba de ceva mai mult decât doar inițiativă/reacție sau doar cine dă prima lovitură)
În plus, este o interpretare care cred că ne va ajuta mult să ne dezvoltăm mentalitatea de lupta (sparring), cel puțin, așa cum ar fi fost văzut de Lichtenauer și cei din tradiția sa. Ei își antrenau studenții pentru un duel potențial letal; unul dintre manuscrise chiar își avertizează cititorii să nu lupte decât în scopuri onorabile – se subînțelege din text că până și un maestru al artei poate fi răpus în luptă. Așadar, pentru orice acțiune potențial letală a adversarului, trebuie să reacționăm defensiv, pentru a ne proteja viața, și aici este esența conceptului de Vor und Nach.
Ce inseamna de fapt conceptele de Vor si Nach
În traducere directă, Vor înseamnă “înainte (de)”, iar Nach înseamnă “după”. Citind atent textele însă, este clar că nu e vorba doar despre inițiativă, sau cine acționează primul. Da, se scrie despre a obține prima lovitură – menționată ca Vorschlag; însă dacă aceasta nu reușește să finalizeze lupta (pentru că oponentul a răspuns cu Nach), trebuie să urmeze un Nachschlag, și potențial alte lovituri. Din acest context (plus conceptul de Nachraisen) am tras concluzia ca Nach nu este neapărat o lovitură, ci o acțiune defensivă, o reacție la ce face adversarul.
“[Attack] First of all so that you gain the Vorschlag and as soon as you do it so do the Nachschlag with moving in. And do these without delay in between just as if you would do them both at the same time if possible”
Ms. 3227a
“Whichever is in the Nach, that is striving so that he always must defend [Versetzen muss], shall think of the word Indes, and thereon not forget, that through them the Vor will again be achieved”
Joachim Meyer (“A Thorough Description of… the Art of Fencing”)
Așadar, aș traduce:
– Vor drept acțiune ofensivă care implică o amenințare iminentă,
– iar Nach drept răspunsul defensiv necesar la amenințarea adversarului.
Nu se pot traduce complet printr-un singur cuvânt, și de aceea voi folosi în continuare tot cuvintele germane pentru a fi mai clar. Voi evita termenii de Vorschlag/Nachschlag pentru a evita confuzia, și voi spune în schimb că o acțiune este Vor sau Nach.
Diferențiez Vor de o simplă lovitură prin faptul că în următoarele fracțiuni de secundă ar răni/omorî oponentul, în lipsa unui răspuns adecvat. Altfel, este doar o lovitură “în gol” care nu necesită vreo reacție (Nach). Adversarul poate, desigur, să răspundă tot prin Vor, însă în longsword această alegere va duce cel mai probabil la o dublă. Există bineînțeles excepții, ca la orice în arta luptelor, și le vom puncta în antrenament acolo unde este cazul, însă sunt doar atât – excepții.
Confruntat cu Vor din partea inamicului, reacția înțeleaptă ar fi Nach, adică o acțiune care mă protejează de atacul iminent, și preferabil închide unghiul dinspre care sunt atacat. Ideal, ar trebui chiar să cucerim centrul, să deschidem un unghi de atac asupra adversarului, adică să-l punem într-o poziție în care el este cel amenințat cu moartea iminentă.
Câteva exemple ca să înțelegeți mai bine:
- paradă nereușită off-line (am oprit amenințarea imediată, însă nu am închis unghiul, deci probabil voi fi atacat din nou, și mai rău, va fi un atac rapid);
- Parada simplă dar corectă, închid unghiul de atac, dar vârful meu e off-line – in afara liniei de atac, deci mai îmi este necesară încă o acțiune pentru a prelua inițiativa;
- Absetzen (opresc atacul dar și ameninț oponentul cu vârful și deci pot prelua imediat Vor cu o împunsătură); paradă pe moale (în Hengenort) cu pas, apoi contra-atac rapid, prin care îmi recâștig Vor-ul;
- Teoretic vorbind, eu pot acționa mereu cu Vor, excepție fiind doar acele scurte momente când pierd controlul lamei (sunt pe finalul unei lovituri ample, am suferit un displacement), sau nu mai sunt în distanță. Însă doar pentru că pot, nu înseamnă că e cel mai înțelept curs de acțiune.
- Nachreisen este o tehnică care profită de aceste momente în care oponentul nu mai poate continua amenințarea, oricât ar vrea – de exemplu, mă dau din calea loviturii (Nach) și simultan atac la mâini (Vor); alternativ, pășesc înapoi, și apoi revin cu atac la mână. Nachreisen e o tehnică foarte puternică, însă cere mult sânge rece și o cunoaștere excelentă a distanței și timing-ului, deoarece nu ai nicio barieră solidă între tine și spada inamicului
- exemplu de excepție, Oberhau în Oberhau, ambii pornesc cu Vor, dar cât timp forțele sunt egale și execuția e corectă, vor fi și protejați, ajungând într-o bind egal (din care trebuie ieșit cu Nach!).
- Desigur, nu toate amenințările sunt egale. De exemplu o împunsătură din Pflug poate să intre foarte repede, dar un Oberhau din Tag cu pas poate intră puțin mai încet. Cel din Pflug ar putea teoretic să-și omoare adversarul cu o împunsătură la cap înainte ca acesta să poată dezvolta o amenințare. În această situație, ambii acționează Vor, dar unul își poate fructifica oportunitatea mai devreme. Nu aș recomanda o astfel de abordare în HEMA, însă, deoarece oponenții nu ne vor fi înfrânați de frica de moarte.
- Deși probabil e clar din exemplele de mai sus, merită subliniat faptul că Nach nu trebuie să se limiteze la o simplă paradă! În general mai e necesar și să pășim în afara pericolului (dar pe cât posibil în poziție oportună pentru contra-atac) înainte de a putea să acționăm cu Vor în siguranță. Altfel, ajungem într-un bind de pe poziții de egalitate, de unde mai este necesar un Nach pentru a ne crea oportunitatea de Vor. De exemplu, suntem în bind cu adversarul în distanță medie, și ne hotărâm să atacăm cu Unterhau la mână, fără un pas lateral care să ne scoată din raza spadei adversarului. Astfel, inamicul poate să ne taie și el pe noi cu un simplu Oberhau, și ajungem la o dublă.
- Atacul la armă nu reprezintă Vor, însă poate fi o opțiune bună pentru a îndepărta pericolul, și a ne permite să intrăm în siguranță în Vor. De exemplu, o acțiune de displacement. (Suspectez că maeștrii germani nu ar fi aprobat o astfel de deschidere, ei recomandă ca prima acțiune să fie o lovitură către una dintre deschiderile oponentului – dar pe tema asta putem filozofa încă o oră)
- De menționat că Nach nu este doar un răspuns la amenințarea clară a oponentului, ci și o asigurare împotriva unei viitoare amenințări. Revenind la exemplul cu Versetzen în care suntem cu vârful spre adversar, noi nu trebuie să ne limităm la a împunge (Vor); trebuie simultan să controlăm spada inamicului, și asta reprezintă un Nach care nu e imediat necesar, dar care ne salvează de un posibil alt Nach, mai reactiv, mai deschis eșecului (pentru că adversarul a executat un atac).
Doar pentru că mă aflu în poziția de amenințare iminentă asupra oponentului, nu înseamnă că voi acționa prin Vor – este necesară și intenția de a utiliza respectiva amenințare. Totuși atunci când oponentul se află într-o poziție din care ne-ar putea lovi iminent, ar trebui să acționăm ca și cum aceasta îi este intenția. Nu putem citi mintea adversarului, dar dacă ne înșelăm vom suferi o lovitură.
E important să facem o distincție între Vor și mentalitatea ofensivă, sau intenția de a ataca. Noi putem (și ar trebui!) dori să continuăm atacul, însă trebuie neapărat să executăm și o acțiune de Nach (Nachschlag), fie pentru a înlătura un contra-atac oportun, fie pentru a preveni orice intenție ofensivă a adversarului. Această acțiune de Nach poate fi uneori simultană cu următorul Vor, dar ea trebuie neapărat să existe, și să ne apere adecvat.
Mentalitatea ofensivă este bună, e cum ne recomandă Lichtenauer (și maeștrii din tradiția sa) să luptăm, pentru că punem presiune pe oponent și nu-l lăsăm să-și execute propriile mișcări. Însă dacă insistăm să acționăm doar ofensiv, fără a ne gândi la apărare, vom sfârși prin a fi răniți de oponent. De asta menționează maeștrii că, pentru atacator, după Vor vine Nach, adică o acțiune care să mă pună într-o poziție protejată, din care pot ataca fără o amenințare iminentă asupra mea.
Merită subliniat acest aspect: Vor nu este echivalent cu ofensivă, iar Nach nu este echivalent cu defensiva. Orice atac bun are și o componentă de protecție pentru mine, și orice apărare bună are și o componentă de amenințare a inamicului. Iar motivul este că eu nu pot câștiga decât dacă am și supraviețuit duelului.
Evitarea dublelor prin exploatarea Vor & Nach
Ce ne facem când adversarul este sinucigaș/bădăran și nu acceptă rolul de apărător (adică acționează Vor atunci când rațional ar trebui să acționeze Nach)? Situația se complică, însă nu este lipsită de speranță.
În ordinea dificultății, avem următoarele opțiuni:
- Așteptăm să preia oponentul inițiativa (așteptăm în Nach Vor-ul oponentului) – ne alegem o gardă cunoscută, așteptăm atacul, și executăm o apărare corectă + contraatac. Foarte important, trebuie să alegem doar acele mișcări conservatoare, care nu ne expun unui risc ne-necesar (adică să nu alegem acele tehnici care se bazează pe faptul că oponentul e rațional, și nu vrea să moară). Această opțiune ne este disponibilă doar dacă oponentul e dispus să atace primul.
- Începem atacul printr-o fentă, care va forța o reacție din partea adversarului. Dacă este Nach (cum ar fi normal), continuăm ca în exercițiile de la sală. Dacă este Vor (mai probabil), ne putem replia rapid din fentă într-o defensivă adecvată.
- Prezentăm o momeală; adică ne așezăm într-o poziție aparent greșită, pentru a momi un atac către o parte a corpului expusă în mod exagerat (dar nu evident!). Pregătim un displace/hard parry puternic pentru lovitura anticipată.
- O lovitură de maestru prin care atacăm și ne apărăm simultan.
In plus, discutam si de conceptul de Indes
Oarecum legat de cele doua este conceptul de Indes, “simultan”, care se referă la a înteprinde două acțiuni simultane. Este esențial pentru toate loviturile de maestru, dar e foarte bun de ținut în minte și pentru Versetzen/Absetzen, unde simultan parăm lovitura inamicului și creăm o amenințare pe care să o exploatam în Vor. Cred că e un concept foarte important de considerat în timpul drill-urilor, pentru acțiuni ce ar fi bine să fie executate simultan.
Indes e important pentru că prin Indes câștigăm timp esențial. Dacă mai întâi parezi și abia apoi ameninți, riști ca oponentul să execute alte mișcări care să te pună în dezavantaj. Cel aflat în Nach se află la un mic dezavantaj de inițiativă, pentru că joacă pe termenii adversarului. Pe de altă parte, cel aflat în Vor se expune, deoarece orice atac presupune ieșirea dintr-o poziție de gardă și tranziția printr-un interludiu periculos (dar care poate fi gestionat de către spadasinul precaut).
Concluzie
Conceptul de Vor și Nach este la fel de valid și pentru alte arme, însă aș zice că la spada de două mâini este mai important de luat în seamă. În primul rând pentru că spada lunga ne este și armă, dar și scut; dar în al doilea rând pentru că spada de două mâini e mai înceată și cere poziții mai expuse (adică e mai greu să te aperi, mai ales dacă ai avansat în distanță medie sau scurtă).
De punctat că, pentru a beneficia la maxim de conceptele de Vor/Nach, ar trebui să fim foarte atenți la oponent, să fim mereu conștienți unde se află adversarul, și unde i se află arma. Dacă vreodată pierdem din vedere unul dintre acești doi factori, nu putem ști dacă oponentul se află sau nu în Vor, și deci riscăm să intrăm în anumite situații periculoase! Trebuie să ne ferim așadar de ochelarii de cal, să nu insistăm într-un set rigid de acțiuni (de ex să fiu concentrat strict pe a lovi adversarul) și să fim mereu conștienți de ce se întâmplă în jur.